Venerat de egipteni ca zeu atotputernic, nelipsit din reprezentările mistice ale civilizaţiilor sud-americane apuse, indispensabil faunei şi florei, temut şi iubit, neînţeles şi invocat, Soarele este cu noi dinaintea timpului şi nu ştim sa ne imaginăm viaţa fără el.
Soarele este personificat în multe mitologii: grecii îl numesc Helios pe când romanii îi ziceau Sol, iar egiptenii Ra. 
Soarele este steaua aflată în centrul sistemului nostru solar. Pământul, toate celelalte planete, asteroizii, meteoriții, cometele precum și cantitățile enorme de praf interplanetar orbitează în jurul Soarelui, care totuși, prin mărimea sa, conține mai mult de 99% din masa întregului sistem solar.
Soarele are aproximativ 4.5 miliarde de ani. De la naşterea sa a folosit cam jumătate din hidrogenul din miezul său. Va radia în continuare “în linişte” pentru încă 5 miliarde de ani sau chiar mai bine de atât (deşi luminozitatea sa se va dubla pe atunci).
În Soare nu există nimic solid sau lichid, toată materia solară este în întregime în stare gazoasă.
În numerologie, Soarele este asociat numărului 1.
Oamenii de ştiinţă au studiat efectele Soarelui asupra sănătăţii umane şi au ajuns la concluzia că beneficiile atârnă mai greu în balanţă decât riscul de a dezvolta cancer de piele.
Lumina soarelui ajută la reducerea presiunii arteriale, scăzând riscul de apariţie a atacului de cord şi a atacului cerebral.
Expunerea la soare în doze moderate:
-scade nivelul de colesterol din sânge transformându-l în vitamina D
-măreşte numärul de leucocite şi capacitatea lor de a lupta împotriva infecţiilor
-ridică nivelul de gamma globulină, un element esenţial în apărarea imunitară, ajutä la vindecarea rănilor
-omoară microbii din corp sau de pe corp
-reduce frecvenţa cariilor dentare
-reduce stresul prin efectul calmant asupra receptorilor din piele şi asupra atitudinilor psihice depressive
….şi lista ar putea continua.
Nu-i aşa că vara sunteţi mai bine dispuşi? Soarele este vinovat! 
Soarele are şi o… floare a lui, după cum bine ştiaţi!
Numele de “floarea soarelui” provine din cuvântul grecesc “Helianthus”, “Helios” însemnând “Soare”, iar “Anthus”, “floare”. Desigur acest lucru nu este deloc întâmplător, denumirea de floarea soarelui provenind dintr-un străvechi mit grecesc…
Potrivit legendei, nimfa apelor Clyte s-a îndrăgostit într-o zi de zeul soarelui Apollo (sau Helius). Era atât de pătrunsă de dragoste încât adeseori statea întinsă pe pământ, cu faţa în sus, privindu-şi fără încetare iubitul din ceruri. Apollo, însă, nici măcar nu o observa. Ceilalţi zei au nu au rămas indierenţi la suferinţele ei şi au transformat-o într-o floare. Picioarele ei s-au preschimbat într-o tulpină, faţa în floare şi păru-i blond în petalele de un galben aprins. Chiar şi în această nouă înfăţişare , nimfa continuă să urmărească cu privirea soarele, floarea soarelui fiind mereu îndreptată către locul din cer unde acesta se află în orice moment al zilei.
Soarele a fost dintotdeauna sursă de inspiraţie pentru muzicieni, dar acum cercetătorii britanici au reuşit să înregistreze muzica pe care astrul solar este capabil s-o producă. O armonie muzicală, generată de câmpul magnetic în partea externă a atmosferei sale, foarte asemănătoare celei emise de corzile unei chitare.
În primul rând Soarele apare reprezentat schematic pe vasele din Europa Centrală în Epoca Bronzului și în primele două secole ale celei dintâi vârste a fierului numită Hallstatt (interval cuprins între cca. 2500-900 î.Hr.). Foarte probabil, motivul spiralei de pe vasele respective, cea mai frecventă decorație de pe vase, se referea la un cult al Soarelui. Tot unii cercetători pun în discuție faptul că până prin sec. IV î. Hr. la geto-daci se manifesta cultul Soarelui. Abia după venirea celților acest cult capătă o formă uraniano-chtoniană prin contopirea ”puterilor” lui Gebeleizis cu cele ale lui Zamolxis, ultimul devenind ”Zeul Cerului și al Pământului”, conform lui Mircea Eliade.
P.S. ați folosit cuvântul Soare atât ca substantiv comun cât și ca substantiv propriu. Totuși, având în vedere că Soarele nu este un fenomen al naturii ci un corp cosmic, consider că Soarele nu poate fi decât substantiv propriu. Deci ”Lumina soarelui” sau ”expunerea la soare”… Puteți corecta, sau nu, cum doriți!
L-am folosit ca si substantiv propriu – pentru ca este… si ca substantiv comun, pentru ca in anumite expresii – este
Da, asa e. Istoria este un subiect extrem de vast. Articolul se doreste a fi o “trecere in revista” a catorva dintre principalele trasaturi ale acestui astru; un articol usor de lecturat; lungimea articolului fiind un factor important.
Nu dorim sa fie un articol inteles si gustat doar de specialisti.
Multumim de aprecieri si comentarii.